In linistea noptii zgomotele unei tastaturi semanau cu niste bubuituiri puternice de tobe. Degetele ei fine si subtiri semanau cu clapele unui pian manjite cu urme rosii de oja. Zgomotul se opreste pentru doua secunde. Apoi un sunet ciudat lumineaza camera. Flacara unei brichete roase de atatea incercari. Isi aprinde sfios tzigara, lasand flacara sa-i lumineze fata. Apoi o lacrima cade peste dara rosie de lumina, sfaraind precum inima unui indragostit. Stinge flacara si savureaza tzigara. Fumul se urca sus precum gandurile ei in ceruri provocand un miros teribil ce il savura atunci cand nu putea fuma, caci mirosul s-a lipit de pereti precum o rugina stravezie. Tragea puternic in ea fara sa simta cum tzigara se scurge, cum fumeaza iubirea, cum pierde tot ceea ce o face sa zambeasca. De fapt chiar de aia fuma... pentru ca il pierduse ca o proasta. Fumase toate tzigarile si il lasase sa plece, nici macar nu le-a impartit cu el. A savurat iubirea singura, si s-a terminat.
Aprinde acum alta tzigara, deschizand conversatiile ce le-au cunoscut iubirea. Izbucneste intr-un plans amarnic. Se gandeste la el, cum a putut sa il piarda. Cum poate sa il iubeasca asa de mult? De ce nu il uita?
Seara trece pe nesimtite. Dimineata se simtea la fel de prost cum se culcase. "E o noua zi. Pot gasi cineva. Trebuie doar sa incerc. Smile" rasuna in camera imbacsita de fumul de tzigara. Iese afara dezordonat imbracata. Se intalneste cu fetele bea o sticla de vin, fumeaza niste tzigari. Apoi, vede un baiat blond, cu ochii caprui. Parea dragutz. Se cunostea cu o fata din grup. Au plecat toti sa bea o bere. Baiatul o sorbea din priviri pe micuta domnisoara. S-au asezat la masa, el a facut un semn discret si s-a asezat langa Ea. Ea, timida ca de obicei i-a murmurat "Esti dragut. Ciudat de dragut." El in semn de multumire a pupat-o pe obraz si i-a strans mana sub masa. S-au inrosit. Si-au intors privirile unul spre altul si s-au sarutat incet si lung. Toate se uitau uimite, dar lor nu le pasau. Se placeau si le era bine asa. Ea a vrut sa inceteza, el a prins-a din nou si a indemnat-o sa guste din fructul placerii. Incet a inceput sa ii mangaie mainile albe ca de mar. Ea a incetat. I-a spus ca simte ceva placut si nu stie daca e de la bautura sau de la dragoste. El a suras si a pupat-o din nou. S-au ridicat de la masa. Ea, ametita, a dat sa puna mana in buzunar sa scoata banii, fara sa observe ca deja el platise. A luat-o de mana si au plecat. A tinut-o in brate tot drumul pana acasa. Apoi in fata blocului a sarutat-o din nou. Ea a urcat sus, oprindu-se pe scari. "M-am indragostit." A alergat in strada dupa el. Trebuia sa ii spuna ca il iubeste. L-a gasit pe scari. Fuma... parca stia ca va veni. Ea s-a dus si l-a sarutat. I-a spus ca il iubeste si au plecat amandoi fumand impreuna tzigara lui...
luni, 9 februarie 2009
Fumand aceeasi tzigara
In linistea noptii zgomotele unei tastaturi semanau cu niste bubuituiri puternice de tobe. Degetele ei fine si subtiri semanau cu clapele unui pian manjite cu urme rosii de oja. Zgomotul se opreste pentru doua secunde. Apoi un sunet ciudat lumineaza camera. Flacara unei brichete roase de atatea incercari. Isi aprinde sfios tzigara, lasand flacara sa-i lumineze fata. Apoi o lacrima cade peste dara rosie de lumina, sfaraind precum inima unui indragostit. Stinge flacara si savureaza tzigara. Fumul se urca sus precum gandurile ei in ceruri provocand un miros teribil ce il savura atunci cand nu putea fuma, caci mirosul s-a lipit de pereti precum o rugina stravezie. Tragea puternic in ea fara sa simta cum tzigara se scurge, cum fumeaza iubirea, cum pierde tot ceea ce o face sa zambeasca. De fapt chiar de aia fuma... pentru ca il pierduse ca o proasta. Fumase toate tzigarile si il lasase sa plece, nici macar nu le-a impartit cu el. A savurat iubirea singura, si s-a terminat.
Aprinde acum alta tzigara, deschizand conversatiile ce le-au cunoscut iubirea. Izbucneste intr-un plans amarnic. Se gandeste la el, cum a putut sa il piarda. Cum poate sa il iubeasca asa de mult? De ce nu il uita?
Seara trece pe nesimtite. Dimineata se simtea la fel de prost cum se culcase. "E o noua zi. Pot gasi cineva. Trebuie doar sa incerc. Smile" rasuna in camera imbacsita de fumul de tzigara. Iese afara dezordonat imbracata. Se intalneste cu fetele bea o sticla de vin, fumeaza niste tzigari. Apoi, vede un baiat blond, cu ochii caprui. Parea dragutz. Se cunostea cu o fata din grup. Au plecat toti sa bea o bere. Baiatul o sorbea din priviri pe micuta domnisoara. S-au asezat la masa, el a facut un semn discret si s-a asezat langa Ea. Ea, timida ca de obicei i-a murmurat "Esti dragut. Ciudat de dragut." El in semn de multumire a pupat-o pe obraz si i-a strans mana sub masa. S-au inrosit. Si-au intors privirile unul spre altul si s-au sarutat incet si lung. Toate se uitau uimite, dar lor nu le pasau. Se placeau si le era bine asa. Ea a vrut sa inceteza, el a prins-a din nou si a indemnat-o sa guste din fructul placerii. Incet a inceput sa ii mangaie mainile albe ca de mar. Ea a incetat. I-a spus ca simte ceva placut si nu stie daca e de la bautura sau de la dragoste. El a suras si a pupat-o din nou. S-au ridicat de la masa. Ea, ametita, a dat sa puna mana in buzunar sa scoata banii, fara sa observe ca deja el platise. A luat-o de mana si au plecat. A tinut-o in brate tot drumul pana acasa. Apoi in fata blocului a sarutat-o din nou. Ea a urcat sus, oprindu-se pe scari. "M-am indragostit." A alergat in strada dupa el. Trebuia sa ii spuna ca il iubeste. L-a gasit pe scari. Fuma... parca stia ca va veni. Ea s-a dus si l-a sarutat. I-a spus ca il iubeste si au plecat amandoi fumand impreuna tzigara lui...
duminică, 8 februarie 2009
Regasire
-Cand te intorci? Imi este tare dor de tine.
-In curand... Mai asteapta putin... Ai incredere voi veni.
-Ma minti eu stiu. Nu ma mai iubesti. Ai incetat... Iti e frica sa sufar atat. Iti este mila....
-Nu voi veni. Asteapta-ma...
-Pentru ce? Vei pleca iar. Ma vei lasa din nou singura. Sa ma refugiez in bautura. Stii ca eu sunt alcoolica? Te intereseaza ca sunt dependenta de marijuana?
-Ba nu, nu esti!
-De unde stii? Tu ai plecat, tzi-ai vazut de treaba ta si eu am plans, am suferit si apoi m-am culcat cu toti care mi-au iesit in cale.Si cand puteam sa te uit ai aparut din nou. De ce? De ce nu ma lasi in pace?
-Pentru ca te iubesc!
-Daca ma iubeai nu plecai. Ce iubire e asta?
-Daca nu te iubeam nu stateam in fata usii sa astept sa imi deschizi...
Tu... de ce?
Te vad in fiecare tigara, caci primele le-am fumat cu tine, de la tine. Te-am iubit pentru ca erai altfel si chiar pentru ca te-am iubit in ascuns atata timp. Si nici macar nu ai banuit. De fapt nimeni nu a stiut si nimeni nu a banuit nimic. Pentru ca eu am tacut ca sa nu te fac sa te simti obligat sa tii la mine. Si apoi ai disparut la fel cum dispare si fumul unei tzigari ce persista in aerul rece ce mereu mi-a adus aminte de ziua aceea. De friguroasa zi de iarna.
Pentru ce? Tu... de ce? Pentru ca ai fost prima persoana pentru care am plans si pentru care m-am schimbat. Ai fost primul baiat la care am tinut cu toata inima si tu ai plecat si mi-ai luat si toate tzigarile. M-ai lasat singura si nu tzi-a mai pasat. Nu te-ai uitat inapoi. Acum ne pare rau la amandoi. Si ce rost mai are? Oricum nu vei sti niciodata ca eu inca te mai iubesc ca nu am incetat niciodata sa o fac. Pentru ca eu nu pot sa te uit si mi-e dor sa ma tii in brate si sa imi spui ca de fapt tu ma iubesti. Vreau sa fiu beata si sa pot sa iti spun toate astea tie, sa te sarut si apoi probabil sa plec.
Da dar astea sunt doar vise. Pentru ca totul s-a terminat. Pentru tine am ramas o dara de scrum. O amintire ce ai ingropat-o undeva in suflet. Cine stie poate deja ai uitat tot...
De ce?
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
