ma gasiti pe wordpress^^ www.umbrelerosii.wordpress.com

Draga X

Acestea sunt momentele in viata unui om cand si-ar fi dorit ca deciziile din trecut sa se poata schimba. Din pacate sunt pacate intr-un plic, sigilate cu ceara unei lumanari ce arde si acum in capitolul trecut. Unii ar spune ca Asta-i viata frate, mergem inainte, unii ar incepe de la inceput. Eu nu ma incadrez in nicio grupa.

Pentru ca eu m-am hotarat sa continui ce am inceput... sau mai bine zis ce am lasat. Pornesc din nou pe acelasi drum plin de zambete, acolo unde eu sunt copilul cel mic. Pentru ca ei sunt acolo si m-au asteptat... m-au iertat pentru ca i-am uitat. Si acum, acum putem face din nou toate lucrurile alea nebune impreuna. Puteam urca pe Cozla in mijlocul iernii in UGG si putem cadea pe rand ca apoi sa ne ajutam unul pe altul si sa o luam de la inceput. Pentru simplul fapt ca ne maturizam, cadem si ne ridicam, iubim si uram impreuna. Si noi suntem aia care fac haz de necaz pana la capatsi daca ai probleme ne pare rau nu ne pasa. Si sunt fericita cand ei sunt fericiti... Cand stam si asteptam autobuzul de Durau si apoi intram in niste case gen gheto`uri.

Da, da. Sa nu uitam de decizii... Daca va intrebati la ce ma refeream prin decizii prost facute... Bine uite sa stiti ca nu sunt asa de proaste. Te ajuta sa te maturizezi, sa vezi ce e bine si ce e rau. Dar cand vezi ca ceea ce ai ales, persoana pe care ai ales-o nu e ceea ce credeai inainte iti pare rau. Pentru dezamagiri, pentru ceea ce ai lasat in urma pentru binele respectivului pe care il vom numi X e in zadar, ca X nici macar nu realizeaza... sincer iti vine sa iti bagi picioarele. Ai renuntat la toti ceilalti pentru X... si X nu e acolo cand ai nevoie de el. Incepi sa plangi, sa iti dai seama ca tot e in zadar. Ca iti vrei viata inapoi exact asa cum era si ca il vrei si pe X, asa cum fusese mai demult, nu asa cum il aveai acum 2 zile. Din prostii, din copilarii gresim catre cei pe care ii iubim.

Eu va iubesc pe toti si stiu ca si voi pe mine... Si sper ca X sa isi dea seama ca eu inca mai tin la el.

Cu mult drag, a voastra mereu,

Anna

Hei

http://umbrelerosii.wordpress.com/

Sun and fun.

Citesc o carte care ma ajuta sa nu mai masor timpul pana la cele 100 de zile de distractie...

Maine o sa mergem unde vedem cu ochii. Ne vedem si ne imbratisam... asa si dupa ce ne imbratisam ne luam de mana si ne plimbam. si cumpar niste baloane si facem rost de heliu. Si apoi meregm in gatsby sa bem o apa plata cu lamaie si o sa stam pe terasa. si o sa avem betisoare cu canabis si le inspiram. si ne inchidem telefoanele ca sa nu ne sune nimeni. sa crape mamele noastre de nervi. p.s. asta este un alt Act de nebunie

nu ana.

Inca mi-e greu sa cred ca eu am facut asta. Poate ca pentru ca am astepari mari de la mine. As vrea sa fiu nisipul din Vama veche. Ala pe care toata lumea il iubeste si toti tinerii il iau acasa. Dar poate ca din nou vreau prea multe de la mine. Mi-e greu sa recunosc adevarul... adevar care in totalitate nu imi este clar. Plutesc ca intr-o balta de ambiguitate unde totul e asa de ciudat. Oamenii suntem doar noi. Acolo imi revine mereu aceeasi imagine. Aceeasi seara tarzie, aceeasi imbratisare pe care nu am uitat-o. Aceeasi speranta care m-a ajutat sa continui. Si totusi e mai usor sa povestesti decat sa traiesti. Pentru ca uneori e greu de relizat si usor de pierdut.

Mi-ar place sa stiu exact ce simt. Si la fel de mult, sau poate mai muult mi-ar place sa nu am probleme, sa am tot ce vreau. Si atunci intr-adevar pentru ce sa mai traiesc ca o jucarie e sortii? Sa raspund tot eu? pentru ca e mai usor sa fii un obiect decat sa suferi... pentru ca nu doare. pentru ca tu crezi ca nu te doare. De fapt te doare, numai ca te doare altceva, tot timpul sentimentul de durere e diferit. Pentru ca tu il lasi sa te domine. Asa cum fac eu ... pentru ca sunt slaba.

E greu de explicat un sentiment, la fel de greu cum e si sa il previi, sau sa il faci sa nu existe. Fiintele umane nu sunt atat de dezvoltate incat sa poata spune ca isi pot controla sentimentele. Iti poti controla poftele, si desi incerci uneori tot cazi parada tentatiei. Asa ma simt si eu acum..."imi e greu sa recunosc ca desi l-am iubit si inca tin la el l-am lasat pt nimica intelegi? " Ca incercare de linistire la aceasta problema de a mea mi s-a spus ca sunt speciala. Si desi nu o credeti am apreciat foarte mlt pentru ca am realizat ca... e mai greu sa iti faci un prieten decat sa faci pe cineva sa te iubesca. Dar totusi e asa de bine sa te iubeasca cineva si e asa de usor sa-l pierzi desi el ar putea sa te iubeasca mai mult decat pe oricine.

Probabil nu ati inteles nimic. Sincer nu ma intereseaza pentru ca m-am hotarat sa ma impart in doaua parti eu sunt ana, aia narcisista, pe care voi o iubiti, pe care eu insami o iubesc; si mai e o ana mica care face greseli.

Si profit de acest lucru ca tu sa ma ierti desi nu stii... desi nu vei sti.

Tnx for all Rux^^.

Fumand aceeasi tzigara

In linistea noptii zgomotele unei tastaturi semanau cu niste bubuituiri puternice de tobe. Degetele ei fine si subtiri semanau cu clapele unui pian manjite cu urme rosii de oja. Zgomotul se opreste pentru doua secunde. Apoi un sunet ciudat lumineaza camera. Flacara unei brichete roase de atatea incercari. Isi aprinde sfios tzigara, lasand flacara sa-i lumineze fata. Apoi o lacrima cade peste dara rosie de lumina, sfaraind precum inima unui indragostit. Stinge flacara si savureaza tzigara. Fumul se urca sus precum gandurile ei in ceruri provocand un miros teribil ce il savura atunci cand nu putea fuma, caci mirosul s-a lipit de pereti precum o rugina stravezie. Tragea puternic in ea fara sa simta cum tzigara se scurge, cum fumeaza iubirea, cum pierde tot ceea ce o face sa zambeasca. De fapt chiar de aia fuma... pentru ca il pierduse ca o proasta. Fumase toate tzigarile si il lasase sa plece, nici macar nu le-a impartit cu el. A savurat iubirea singura, si s-a terminat. Aprinde acum alta tzigara, deschizand conversatiile ce le-au cunoscut iubirea. Izbucneste intr-un plans amarnic. Se gandeste la el, cum a putut sa il piarda. Cum poate sa il iubeasca asa de mult? De ce nu il uita? Seara trece pe nesimtite. Dimineata se simtea la fel de prost cum se culcase. "E o noua zi. Pot gasi cineva. Trebuie doar sa incerc. Smile" rasuna in camera imbacsita de fumul de tzigara. Iese afara dezordonat imbracata. Se intalneste cu fetele bea o sticla de vin, fumeaza niste tzigari. Apoi, vede un baiat blond, cu ochii caprui. Parea dragutz. Se cunostea cu o fata din grup. Au plecat toti sa bea o bere. Baiatul o sorbea din priviri pe micuta domnisoara. S-au asezat la masa, el a facut un semn discret si s-a asezat langa Ea. Ea, timida ca de obicei i-a murmurat "Esti dragut. Ciudat de dragut." El in semn de multumire a pupat-o pe obraz si i-a strans mana sub masa. S-au inrosit. Si-au intors privirile unul spre altul si s-au sarutat incet si lung. Toate se uitau uimite, dar lor nu le pasau. Se placeau si le era bine asa. Ea a vrut sa inceteza, el a prins-a din nou si a indemnat-o sa guste din fructul placerii. Incet a inceput sa ii mangaie mainile albe ca de mar. Ea a incetat. I-a spus ca simte ceva placut si nu stie daca e de la bautura sau de la dragoste. El a suras si a pupat-o din nou. S-au ridicat de la masa. Ea, ametita, a dat sa puna mana in buzunar sa scoata banii, fara sa observe ca deja el platise. A luat-o de mana si au plecat. A tinut-o in brate tot drumul pana acasa. Apoi in fata blocului a sarutat-o din nou. Ea a urcat sus, oprindu-se pe scari. "M-am indragostit." A alergat in strada dupa el. Trebuia sa ii spuna ca il iubeste. L-a gasit pe scari. Fuma... parca stia ca va veni. Ea s-a dus si l-a sarutat. I-a spus ca il iubeste si au plecat amandoi fumand impreuna tzigara lui...

Regasire

-Cand te intorci? Imi este tare dor de tine. -In curand... Mai asteapta putin... Ai incredere voi veni. -Ma minti eu stiu. Nu ma mai iubesti. Ai incetat... Iti e frica sa sufar atat. Iti este mila.... -Nu voi veni. Asteapta-ma... -Pentru ce? Vei pleca iar. Ma vei lasa din nou singura. Sa ma refugiez in bautura. Stii ca eu sunt alcoolica? Te intereseaza ca sunt dependenta de marijuana?

-Ba nu, nu esti!

-De unde stii? Tu ai plecat, tzi-ai vazut de treaba ta si eu am plans, am suferit si apoi m-am culcat cu toti care mi-au iesit in cale.Si cand puteam sa te uit ai aparut din nou. De ce? De ce nu ma lasi in pace? -Pentru ca te iubesc! -Daca ma iubeai nu plecai. Ce iubire e asta? -Daca nu te iubeam nu stateam in fata usii sa astept sa imi deschizi...

Tu... de ce?

Te vad in fiecare tigara, caci primele le-am fumat cu tine, de la tine. Te-am iubit pentru ca erai altfel si chiar pentru ca te-am iubit in ascuns atata timp. Si nici macar nu ai banuit. De fapt nimeni nu a stiut si nimeni nu a banuit nimic. Pentru ca eu am tacut ca sa nu te fac sa te simti obligat sa tii la mine. Si apoi ai disparut la fel cum dispare si fumul unei tzigari ce persista in aerul rece ce mereu mi-a adus aminte de ziua aceea. De friguroasa zi de iarna. Pentru ce? Tu... de ce? Pentru ca ai fost prima persoana pentru care am plans si pentru care m-am schimbat. Ai fost primul baiat la care am tinut cu toata inima si tu ai plecat si mi-ai luat si toate tzigarile. M-ai lasat singura si nu tzi-a mai pasat. Nu te-ai uitat inapoi. Acum ne pare rau la amandoi. Si ce rost mai are? Oricum nu vei sti niciodata ca eu inca te mai iubesc ca nu am incetat niciodata sa o fac. Pentru ca eu nu pot sa te uit si mi-e dor sa ma tii in brate si sa imi spui ca de fapt tu ma iubesti. Vreau sa fiu beata si sa pot sa iti spun toate astea tie, sa te sarut si apoi probabil sa plec. Da dar astea sunt doar vise. Pentru ca totul s-a terminat. Pentru tine am ramas o dara de scrum. O amintire ce ai ingropat-o undeva in suflet. Cine stie poate deja ai uitat tot... De ce?

poate cea mai frumoasa.

Probabil a fost una din cele mai frumoase zile petrecute impreuna. Probabil a fost ziua ale carei consecinte le vom suporta multa vreme. Asta e ziua in care ne-am permis sa facem varza cu regulile. Azi e ziua in care nu ne-a pasat de altii. Azi e o zi pentru noi. O zi in care prietenia a fost pe primul loc... si au venit alergand si dorintele narcisite de poze. A fost o zi planuita iar si iar, si cand a venit in sfarsit, toate s-au dat peste cap. Toate au iesit altfel si de aia a fost o zi atat de buna. A fost ploaie, si totusi am facut ce ne-am dorit. A fost frig si totusi nu am avut timp sa il simtim. Am lasat balta ceea ce ar fi trebuit si cand terminam o tampenie incepeam alta cantand fals, de fericire pe strada "ooops, i did it again". Si totul a inceput in clasa intai cand ne-am vazut prima oara. Eram altfel... acum ca ma gandesc eram niste fetite mici. Pe ea nu mi-o amintesc prea bine decat din descrierile mamei din amintirea unor poze. Si eu eu eram mica si intepata [asa cum sunt si in prezent].... avem o istorie de 7 ani. Si totusi doua fetite mici, un aparat foto, o placa si niste pepsi au reusit sa faca destul de multe. In ziua asta in care stomacul ni s-a facut ghem de atatea ori, am utilizat toaleta de la gatsby cam frecvent, am agasat vreo doi chelneri, ne-am imprietenit cu un taximetrsit care semana groaznic de mult cu dentistul meu. Doua fetite mici au mers prin frigul asta 5 km cu hotararea sa faca totul cum era stabilit. Credeti ca nu au facut? Nu exact cum au planuit pentru ca erau stresate de un maimutoi dar le-au iesit niste poze pe calea ferata... pentru 4 ore am fost impreuna si nu ne-a pasat decat de noi. Doar de cele doua fetite care il pot intrece pe balzac. Doar noi. Pentru ca numai noi am fi putut. Pentru ca numai noi am fi reusit sa ne pastram calmul si sa nu ne pierdem mintile sub presiunea atator intamplari. Degeaba am fi incercat ieri, degeaba am fi planuit mai mult. Degeaba...a fost azi. Am fost noi.

Pentru ca ai uitat sa mentionezi ca astazi am fost spontane si pentru ca pur si simplu nu am stiut ce sa facem... am facut-o fara sa gandim. Am oprit lucrurile care nu ne-au placut... Am fost fericite in pielea noastra. La inceput eram stresata ca o sa mi se strice parul. Dar parul nu mai avea treaba cu mine. A devenit apoi o cursa ca sa incercam sa nu ne bagam, prea tare in belele. Nu ca am fi avut succes la asta. Nici macar nu ne pricepem. Am fost niste stele care au dansat pe cer desi nu s-au vazut. Am fost cu adevarat fericite si in unele momente chiar spontane. Te iubesc^^ Si eu te iubesc, ana.

Rujul Blancai

Ea e o femeie alba ca de mar, cu parul blond prins lejer intr-un coc rafinat, japonez, cu ochii negri ca umbrele noptii, cu nasul mic si rotunjit, cu buzele pictate de un rosu pasional... Peste chipul trist isi aseaza un voal alb de borangic ce ii completa tinuta ei de mireasa. Se casatorea cu un strain... nu cu el... cel pe care il iubea. Isi aprinde o tigara si deschide o sticla de Cinzano, stand acum in balcnul camerei. Se gandea la el... La ochii lui verzi ce contrastau eternul ei ruj rosu-foc. Isi amintea de noptile cand ii umplea trupul de sarutari rosiatice scufunzandu-se intr-o balta de sange. El... el se retrase in garsoniera de la marginea parisului, acolo unde au trait impreuna. Fuma una din tigarile lor preferate. Un Davidoff gold pe care il gaseau la boutique-ul din colt. Vroia sa gaseasca macar un fir de par blond, macar o schitare a buzelor ei rosii. "Pe Champs-Élysées o nebuna se plimba in rochie de mireasa, cu o tzigara si o sticla de Cinzano. Si are niste buze rosii ca sangele." a rasunat la geamul lui. Ochii i s-au luminat. A alergat ca un nebun si a gasit-o. A gasit-o exact cum a lasat-o:alba si rosie. A sarutat-o si a plecat. L-a speriat rochia ei alba in cadentari de rosu... A fost un las... A lasat-o sa planga... Nu a fugit cu ea... A vrut doar sa ii simta rujul dulce si otravitor...

Act de nebunie.

Si totusi nu imi vine sa cred ca iti pierzi timpul citindu-mi blog-ul... Adica ce pierdere de minute... sa citesc blogul unei pustoaice de 13 ani, care e dependenta, care isi vede prietenii ca pe niste tzigari... adica frate sunt nebuna pe bune. Ce imi pasa? Ce daca sunt nebuna? Si voi sunteti! Si voi simtit tot timpul ca aveti nevoie de o bere, de o tzigara... Vrati sa spuneti ca sunt singura? Nu va cred... Si cu toate astea va scriu voua ca sa vedeti ca nu trebuie sa fii normal poti vi tu. Eu ma iubesc, pentru ca sunt narcisista pentru ca asa am invatat sa traiasc. Pentru ca imi place sa imi fac poze in oglinda. Sunt pitzi la faza asta si ce? Sunt nebuna...