Ea e o femeie alba ca de mar, cu parul blond prins lejer intr-un coc rafinat, japonez, cu ochii negri ca umbrele noptii, cu nasul mic si rotunjit, cu buzele pictate de un rosu pasional... Peste chipul trist isi aseaza un voal alb de borangic ce ii completa tinuta ei de mireasa.
Se casatorea cu un strain... nu cu el... cel pe care il iubea. Isi aprinde o tigara si deschide o sticla de Cinzano, stand acum in balcnul camerei.
Se gandea la el... La ochii lui verzi ce contrastau eternul ei ruj rosu-foc. Isi amintea de noptile cand ii umplea trupul de sarutari rosiatice scufunzandu-se intr-o balta de sange.
El... el se retrase in garsoniera de la marginea parisului, acolo unde au trait impreuna. Fuma una din tigarile lor preferate. Un Davidoff gold pe care il gaseau la boutique-ul din colt. Vroia sa gaseasca macar un fir de par blond, macar o schitare a buzelor ei rosii.
"Pe Champs-Élysées o nebuna se plimba in rochie de mireasa, cu o tzigara si o sticla de Cinzano. Si are niste buze rosii ca sangele." a rasunat la geamul lui.
Ochii i s-au luminat. A alergat ca un nebun si a gasit-o. A gasit-o exact cum a lasat-o:alba si rosie. A sarutat-o si a plecat. L-a speriat rochia ei alba in cadentari de rosu... A fost un las... A lasat-o sa planga... Nu a fugit cu ea... A vrut doar sa ii simta rujul dulce si otravitor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu