Tu... de ce?

Te vad in fiecare tigara, caci primele le-am fumat cu tine, de la tine. Te-am iubit pentru ca erai altfel si chiar pentru ca te-am iubit in ascuns atata timp. Si nici macar nu ai banuit. De fapt nimeni nu a stiut si nimeni nu a banuit nimic. Pentru ca eu am tacut ca sa nu te fac sa te simti obligat sa tii la mine. Si apoi ai disparut la fel cum dispare si fumul unei tzigari ce persista in aerul rece ce mereu mi-a adus aminte de ziua aceea. De friguroasa zi de iarna. Pentru ce? Tu... de ce? Pentru ca ai fost prima persoana pentru care am plans si pentru care m-am schimbat. Ai fost primul baiat la care am tinut cu toata inima si tu ai plecat si mi-ai luat si toate tzigarile. M-ai lasat singura si nu tzi-a mai pasat. Nu te-ai uitat inapoi. Acum ne pare rau la amandoi. Si ce rost mai are? Oricum nu vei sti niciodata ca eu inca te mai iubesc ca nu am incetat niciodata sa o fac. Pentru ca eu nu pot sa te uit si mi-e dor sa ma tii in brate si sa imi spui ca de fapt tu ma iubesti. Vreau sa fiu beata si sa pot sa iti spun toate astea tie, sa te sarut si apoi probabil sa plec. Da dar astea sunt doar vise. Pentru ca totul s-a terminat. Pentru tine am ramas o dara de scrum. O amintire ce ai ingropat-o undeva in suflet. Cine stie poate deja ai uitat tot... De ce?